8
     Toate sculele erau marca "Doina", inclusiv pianina. După ce am încropit 2, 3 piese, compoziţii de-ale Ancăi, mi-am dat seama că nu-mi plăcea "calul" de la tobe - învăţa greu. În cap îmi cocea o idee. Cum ar fi să trec eu pe tobe? Nici n-am apucat s-o pronunţ, că Anca, parcă citindu-mi gândurile, îmi spuse să renunţ la pian, deoarece neamplificat şi-aşa nu se auzea, şi să trec pe tobe. Aşa am trimis definitiv "calul" afară din trupă. Realitate e că începuse să-mi placă foarte mult acest instrument, mai ales că îl remarcasem încă de la chefurile unde mergeam, de regulă cu Anca. În plină perioadă rock, muzica ce-o ascultam pe magnetofonul "Tesla" mă copleşea cu tobe, iar ceea ce auzeam nu se potrivea deloc cu ceea ce făcea "calul". Eram sigură că eu puteam să bat tobele mai bine, mai ales că mă exprimau pe mine şi ceea ce simţeam eu. Aşa că, la alt chef, în timp ce „Iron Butterfly" dărâma casa cu solo-ul de tobe de pe „Inagada da vida", eu şi Anca stăteam cu urechile în difuzor încercând să ne lămurim de break-uri şi de timpii accentuaţi şi neaccentuaţi. A doua zi m-am urcat la tobe. Până să mă dumiresc eu că timpii 1 şi 3 sunt pe toba mare iar 2 şi 4 pe toba mică, a trecut o zi. M-a desluşit tot Anca - avea experienţă, o învăţase deja pe fosta ei toboşara, Jacky. Stătea cu mâna pe piciorul meu de pe toba mare şi mi-l împingea în tobă ca să capăt independenţa mâinilor şi a picioarelor. Break-urile mi le arătase Nelu, un electrician de la ICSIM care era toboşar în formaţia întreprinderii şi care ne vizita din când în când.
     "All Right Now" a fost piesa de încercare, după care nu m-am mai putut opri. Descoperisem o altă lume. Vara aceea uitasem definitiv de corigenţe, aşa că le-am picat pe amândouă în toamnă. Chimia era o materie care mă lua prin surprindere. La română am încurcat "caii"… N-am ştiut cum îl chema pe calul lui Ştefan cel Mare în piesa de teatru "Apus de soare", dar nici cum îl chema pe acelaşi cal în romanul "Fraţii Jderi"… şi nu ştiu nici acum.
     Repetam anul şi mi-a fost ruşine să-i spun Ancăi… Când a aflat, mai târziu, a bufnit-o râsul şi, ca o ironie a sorţii, hotărăşte să-şi numească trupa gata făcută "Catena" (în limba latină însemnând lanţ), cuvânt găsit într-un manual de chimie la capitolul "Catene de carbon". Explicaţia? Să fim unite ca-ntr-un lanţ de carbon…
     Primul concert din viaţa noastră a fost la... gunoieri, adică la Întreprinderea de Salubritate. Celor de la ICSIM le-a plăcut ce făceam şi ne propuseseră să Pag. 9