11
     Din banii strânşi am reuşit să cumpărăm cu 600 lei o staţie de voci de la un fan de-al nostru care era electronist, cu 350 de lei un fus pentru tobele Lidiei, iar restul de 30 de lei i-am pus pe CEC. Cu aceste instrumente noi am cântat la casa de cultură „Petöfi Sandor", unde am fost pentru prima oară plătite, cu suma de 33 de lei de persoană.
     Carmen (interviu): Pe 15 iunie 1966, elevă fiind la Arte Plastice, eram în practică la Abrud. Acolo am întâlnit un băiat care cânta dumnezeieşte la chitară. Aşa m-a impresionat că am vrut neapărat să cânt şi eu, dar n-aveam chitară, aşa că am luat o bucată de carton, am tăiat-o în formă chitară şi i-am întins nişte sfori… A fost „prima mea chitară pe care am cântat". În vara anului 1969, când eram în gaşcă la blocul “Gioconda”, Puiu Necşoiu, un prieten de-al meu, mi-a zis că a cunoscut o fată care caută o chitaristă pentru o trupă de fete. L-am întrebat: ”- Şi tu ce i-ai spus?…” "- I-am spus că ştiu eu o fată care „cântă pe sfori”, şi i-am dat numărul tău de telefon". Am sărit în sus de bucurie... Pe 1 august m-a sunat şi am început repetiţiile la ea acasă, în jurul mesei. Îmi cumpărasem deja o chitară rece.
     Părinţii n-au fost de acord cu plecatul meu de-acasă şi cu repetiţiile până noaptea târziu… Aveau acea mentalitate depăşită că “o fată cuminte nu vine acasă după ora 10 seara, decât dacă e măritată sau divorţată”… Mi-au spus că după ce mă mărit şi “intru în rândul lumii” pot să fac ce vreau... Aşa că m-am măritat cu Antonio, un băiat liniştit şi cu care nu aveam probleme în legătură cu trupa. Căsnicia n-a durat decât o lună - nu mai ştiu de ce n-a mai mers - aşa că, proaspăt divorţată, m-am întors acasă şi n-am mai avut probleme cu părinţii din cauza formaţiei. Continuam să repetăm la rece, la etajul 8, în apartamentul Ancăi din blocul “Eva”. Cântam “Let it be”, “I’m a Tiger”, “Venus” (o piesă a lui Marishka Veresh) şi o compoziţie de-a mea: ”Fantoma”, cu un text făcut de mine care suna cam aşa: ”Mă las în braţele-ţi întinse, să mă cuprinzi ca un nebun să mă săruţi, şi vorbe dulci dar mincinoase, te las să mi le spui”… Ciudat, nu?…
     Sâmbetele şi duminicile alergam prin toate cluburile studenţeşti unde Pag.12