Pe culmea valului
Home
Prefață
Pag. 2
Pag. 3
Pag. 4
Pag. 5
Pag. 6
Pag. 7
Pag. 8
Pag. 9
Pag. 10
Pag. 11
Pag. 12
Pag. 13
Pag. 14
Pag. 15
Pag. 16
Pag. 17
Pag. 18
Pag. 19
Pag. 20
Pag. 21
Pag. 22
Pag. 23
Pag. 24
Pag. 25
Pag. 27
Pag. 28
Pag. 29
Pag. 30
26

și găsisem că ținea minciuna... Tu nu concepeai sub nici o formă să părăsim trupa pentru nu știu ce mofturi de ale noastre, așa că a trebuit s-o fac. Păunița Ionescu rămăsese în trupă din seara aceea în care apăruse instantaneu în timpul concertului nostru la “Universitas” și ați plecat în formula:
    Anca Vijan – chitară, vocal
    Carmen Cula – bas
    Ortansa Păun – flaut, saxofon
    Păunița Ionescu - vocal
    Vali Sterian – tobe
     Uite ce-și mai aduce Carmen aminte.
     Carmen (interviu): Eram toate în cameră și comentam nunta cântată de curând la nu știu ce profesor universitar care, pe lângă faptul că tu a trebuit să cari tobele prin toate hârtoapele, prin noroi până la genunchi, nici măcar nu ne-a plătit... ne dăduse numai mâncare în traistă. La un moment dat, Henry începuse să se vaite de burtă... zicea că și-a stricat burta de la fasolea din cantină... Păunița a zis că-l vindecă ea și l-a pus pe spate cu picioarele ridicate, a aprins o brichetă și i-a pus-o lui Henry la fund... l-a apăsat cu un deget pe burtă și i-a zis s㠄dea drumul la butelie”... Așa au luat foc chiloții lui Henry!
     Lidia (e-mail): Îți mai aduci aminte, Anco?
     Anca (e-mail): Clar că da!... De profesor nu-mi mai aduc aminte, dar de tot restul, da. Contractul era de pe 1 iulie pe 19 august. În locul tău la tobe l-am luat pe Vali Sterian. Eu știam că tu ai examene, sau cel puțin așa mi-ai spus, nu ne-ai spus că vrei s-o ștergi la mare, că știai ce scandal te aștepta! Ai cântat cu noi prima seară, iar a doua zi ai plecat la București, chipurile pentru examene. Ne cazaseră într-un fel de cabană (să fi fost Cabana 3 Brazi?), fiecare cu camera ei. Eu mi-l luasem pe Henry cu mine, Carmen era încurcată cu Vali, iar celelalte trei „menestrele” se bucurau de libertate. Mai ales Păunița, care fiind grasă avea un succes teribil la băieții slabi și lungi. Câțiva ani mai târziu s-a și căsătorit cu unul care nu numai că era slab și lung, ba chiar îl chema și Slabu! Cântam seara în cantina studențească, unde în cursul zilei dejunam și luam prânzul. Ortansa, cu toate că purta fusta scurtă de i se vedea „șezutul”, era o fată rușinoasă și indignată când chicoteam noi despre diverși studenți care arătau bine. Păunița, în schimb, n-avea „pardonuri”, era exact opusul Ortansei și mult mai libertină decât noi toate.
     Într-una din zile și-a propus Păunița să-i arate Ortansei cum se agață un băiat. Zis și făcut. La prânz ne-am dus toate la masă la cantina unde Păunița pusese ochii pe un student lung și slab; i-a zâmbit și i-a spus că-l așteaptă după concert la ea în cameră. Camera Păuniței era lipită de a mea, deci ne-am adunat cu toții la mine în cameră și am pregătit evenimentul. Eu aveam pentru vremurile acelea un casetofon foarte bun, cu microfon extern. Planul era să imprimăm tot ce se petrecea în camera alăturată, bineînțeles cu consimțământul Păuniței. Microfonul îl pusesem la ea în cameră pe noptieră, iar casetofonul era la mine. Pag. 27