21
     Lidia (e-mail): Deci ea era Eugenia Feldeş. Repetam la Student Club, chiar pe scena unde trebuia să cântăm la nu ştiu ce aniversare, şi apare aşa, ca din senin, ea, Gina, blondă, slabă şi cu sclipiri în ochi. Era îmbrăcată cam şui şi se uita la noi cu jind, parcă-i părea rău că nu e şi ea pe scenă. Nu cred că vreuna dintre noi ştia că tu o chemaseşi... Ne-am bucurat la început, dar, de fapt nici nu ştiam ce ne-am luat pe cap! Tipa cânta bine, avea un show de scenă pe care nu-l mai văzusem la nimeni pe vremea aceea. De fapt pe vremea aceea nici nu gândeam la aşa ceva pentru că nu ni se permitea din partea conducerii Clubului şi a BOB-ului. Show-ul era considerat o manifestare tot a capitalismului decadent. Numai că Gina era plină de dezinvoltură, trăznită rău şi puţin îi păsa de regulile impuse. Tot ceea ce făcea, făcea din instinct şi “dădea bine”. Începusem şi noi să ne mişcăm pe scenă, îndemnându-ne una pe alta. Publicul era încântat de concertele noastre şi de mişcarea scenică. Mi-aduc aminte că am cântat la clubul “Sanitas”... mamă ce nebunie a fost! Nu mai dansa nimeni, toţi căscau ochii la noi şi nu le venea să creadă ceea ce văd... unii chiar încercau să se suie pe scenă ca să se zbenguie cu noi. Apoi la “Universitate”... Cântare aranjată de Arpy, prietenul meu, care cânta şi el acolo tot în seara aceea. A ieşit cu “surle şi trâmbiţe”, de a trebuit să vină oamenii de ordine să ne oprească. Arpy era invidios. Ne-a făcut “şuşaniste”, că el răspundea de spectacol. Mai ţin minte că rămăseserăm cu nostalgii de la mare... mai ales Club 33, iar Anca hotărâse să numim trupa „Catena grup 33”. Sub numele acesta a apărut şi primul articol în ziarul Săptămâna, scris de Relu Gherghel. Cântaserăm la „Casa Ziariştilor” pe 2 iunie şi... spărseserăm gheaţa! Iată ce spunea Relu despre noi:
      „Catena grup 33”, patru-fete-cucuiete, ce vor intra curând în graţiile publicului, suntem siguri. Compoziţii proprii cât şi un repertoriu împrumutat din pop sau soul.
      Anca Vijan (chitară solo şi conducerea formaţiei), Carmen Cula (chitară bas), Lidia Creangă (baterie) şi Gina Feldeş (vocal) în recentele apariţii, carnavalul Arhitecturii, serile de la Student Club şi microrecitalul de la casa ziariştilor certe posibilităţi”
      Am fost şi candidate la nu ştiu ce concurs pe 1 decembrie 1972, dar de data asta în formulă de 5, cu Ortansa Păun la flaut şi saxofon. Hai că de Tanţa ştii tu cum a apărut în trupă la noi.
     Anca (e-mail): Eram la Student Club, 12 martie '72 - nu ne dăduseră încă afară. Ortansa venise cu taică-su în seara aceea că trebuia să cânte “Sfinx” şi voia să-i roage pe băieţi să o ia şi pe fiică-sa în formaţie să cânte la saxofon şi flaut. Numai că, nu ştiu din ce motive, “Sfinx” n-a cântat şi directorul Toma Laurenţiu a spus să cântăm noi. După ce am cântat câteva piese, tatăl Ortansei a venit la noi şi ne-a rugat s-o luăm pe fata lui în formaţie.
      Lidia (e-mail): Exact! Tu n-ai stat pe gânduri şi ai anunţat direct: “Şi acum urmează solo de saxofon cu Ortansa Păun”. Ne-am descurcat bine cu ea din prima. O ducea urechea, era ritmică şi ne-a prins din urmă. De atunci a Pag. 22