17
am tras!... Locul era foarte îngust şi stăteam chircită cu genunchii la gură... totul troznea şi pocnea în jurul meu... trenul s-a oprit în staţie iar voi aţi coborât repede şi v-aţi urcat din nou, în vagonul din spatele celui cu “naş”... Ce-am mai râs după aceea! Unul din băieţi a scos o sticlă de vodcă “Stalichnaya” - era foarte ieftină vodca pe vremea aceea, numai 25 de lei - şi am chefuit până-n Constanţa. Am coborât şi am plecat cu troleibuzul spre Mamaia. Eu şi cu tine ne-am dus direct la camping “Perla” şi ne-am instalat în cortul lui Dan, care era complet gol, nu avea nici măcar o saltea pe care să dormim. Ţin minte că acolo am pus prima dată o ţigară în gură... Tu m-ai învăţat să fumez. Ai zis că la vârsta mea era cazul să mă “maturizez” şi am început direct cu “Dunhill”, cumpărate de la tutungerie cu 21 de lei.
     Ca distracţie, pentru români era de jale în Mamaia, ca peste tot pe litoral. Erau numai discoteci pe valută şi cu acces numai pentru străini. Românii se puteau distra cu formaţiile muzicale autohtone din restaurante, la teatrele de vară unde se dădeau concerte cu muzică uşoară românească şi... pe plajă. În plină perioadă a “pletelor”, Ceauşescu aprobase proiectul de lege prin care tot ceea ce venea din Occident era decadent şi, deci, interzis. Ca urmare, miliţieni umblau pe străzi cu foarfece în buzunare şi, la orice control inopinat al buletinelor, tăiau bucăţi din părul pletoşilor, obligându-i astfel să se tundă. Cei care purtau barbă păţeau la fel. Noi n-aveam nici un chef să respectăm proiectul cu pricina... căutam să intrăm cu tot dinadinsul într-o discotecă pe valută. Pe la capătul staţiunii găsisem una de-i spunea “Club 33”. Era club privat al suedezilor şi cică n-ar fi avut voie să intre picior de securist în ea... Aiurea! Cred că astea erau visele din capul nostru... Şi totuşi ne-am dus până acolo.
     Era 1$ intrarea. Tu te-ai dus direct la cel care rupea bilete la poartă şi i-ai cerut să ne schimbe şi nouă 2$. Era 21 de lei dolarul pe-atunci... Ce tupeu aveai! Eu înlemnisem la gândul că dacă era securist?, dar tu o ţineai întruna că era club privat de suedezi. Ştiu că am intrat şi... am rămas stupefiate de câţi pletoşi erau şi cât de bine se auzea muzica aia a “capitalismului decadent”. Ne minunam până şi de miros, că mirosea foarte “bine”, a curat şi a... Occident. După seara aceea începuserăm să ne obişnuim cu schimbatul de valută. Făceam foame ca să economisim din bani... Pe zi mâncam doar o pâine de 2 lei, parizer de 5 lei şi mai beam şi un litru de vin “Murfatlar”, care era numai 12 lei. În fiecare seară ne duceam la “Club 33” şi nici nu mai trebuia să schimbăm lei pe dolari - cel de la poartă se obişnuise cu noi şi plăteam direct în lei. Am ţinut-o aşa vreo săptămână... după aceea ne-a prins informatorul hotelului de alături şi a chemat miliţia. Iar ne-au căutat dacă aveam cazier de "paraşute" şi... iar ne-au dat drumul cu condiţia să nu mai călcăm în club. Dar noi tot ne-am dus şi chiar în seara aceea, după ce-am ieşit de la secţie. Atunci mi-am pierdut eu buletinul în club şi de frica unui alt control renunţaserăm să mai mergem.
     Anca (e-mail): Cum s-a terminat plecarea aceea la mare... Cred că rămăseserăm fără bani... Am plecat cu autostopul? Pag. 18