29
      Am dăruit acest spaţiu de pagină pentru Henry şi Anca Vijan Graterol, pentru a ura şi noi un cămin fericit tinerilor îndrăgostiţi de... muzică”.
     Ce-mi aduc eu aminte despre Emilia... Era verişoară cu Ani Lazăr, directoarea clubului „Universitas”, era blondă şi vorbea mult. La scurt timp după plecarea lui Carmen ne-am trezit cu ea la repetiţie. Ştiu sigur că s-a întâmplat la scurt timp pentru că, răsfoind ziarele de atunci, am găsit un articol de pe 2 noiembrie în care se specifica componenţa grupului Catena, cu Emilia la bas, iar pe 16, în aceeaşi lună, am avut, tot cu ea, prima apariţie TV în emisiunea lui Gheorghe E. Marian şi Sorin Grigorescu.
     Anca (e-mail): Pe Emilia am cunoscut-o chiar în ziua cu bătaia ta cu Carmen... mi-aduc perfect de bine aminte pentru că nu mă aşteptam s-o găsesc aşa de repede. După ce i-am spus lui Carmen să plece, la care ea s-a supărat şi a plecat imediat, pe mine mă apucase plânsul de tot ceea ce se întâmplase şi m-a văzut Ani Lazăr. A venit la mine şi mi-a zis să stau liniştită, că are ea pe verişoară-sa, Emilia Cristoiu. Apoi mi-a făcut cunoştinţă cu ea. Gagica nu ştia decât câteva acorduri la chitară, învăţate de la prietenul ei Victor Călinescu, care avea formaţia de dans „Cărăbuş” şi în care (spunea ea) ar fi şi cântat vocal de câteva ori... Mă rog... cert e că atunci când i-am spus că în două săptămâni aveam concert la Sala Palatului, plus un turneu cu nea Fane şi cu Teatrul Muzical din Ploieşti, a prins-o frica de bas. Am început eu să-i fac capul mare, că hai că nu e greu, că ce mari suntem noi, că o să fim şi mai şi, şi chiar o să avem vilă, piscină şi sclavi. Apoi m-am dus la ea, la magazinul de discuri unde lucra ca vânzătoare, i-am pus să asculte discul cu formaţia feminină „Birtha” (mi-l adusese Silviu Olaru, basist la FFN) şi i-am zis: „Uite, măi!... Americance!... Adică de ce ele pot şi noi nu?!”... Încet, încet i-am pus degetele pe bas. Am început cu „Hit the Road Jack”.
     Emilia (interviu): Păi da, măi... aşa a fost... eu am cântat vocal de la 15 ani cu „Cărăbuş”,... am fost şi solista Ansamblului Studenţesc de Estradă,... am cântat şi cu formaţia „2001” prin cluburi şi case de cultură,... mă înscrisesem la Şcoala Populară de Artă, la contrabas... Eram singura fată şi 2 ţigani... Nu ştiu ce mi-a venit cu contrabasul, poate destinul m-a împins către el... cert e că, atunci când am întâlnit-o pe Anca cu propunerea ei, am îngheţat de spaimă! La Şcoala Populară de Artă nu învăţasem mai nimic şi... cum să apar eu pe scenă, în două săptămâni, şi nu pe orice scenă, ci... la Sala Palatului!!!... urma şi turneul cu Nea Fane,... înregistrări la TV, unde voi n-aveaţi decât „Fantoma”, cu Carmen pe bas şi încă vreo două... Eu încă nu aveam bas, iar în turneele cu FFN cântam pe basul lui Silviu Olaru. Ţii minte cântările de la Mija?... Era Fabrica de armament şi erau numai soldaţi, care ne-au şi luat la fluierături de cum ne-au văzut... ce li se mai scurgeau ochii după noi şi câte invitaţii la cafele am primit toate! La Moreni, la sanatoriul TBC, după cântare mi-au dat lacrimile când am văzut un bolnav care s-a urcat pe scenă şi a cerut să cânte şi el la chitară rece. Compusese şi el câteva piese... Pag. 30