16
mai mult aşa, că... spuseseră păriniţii. Au fost 6 locuri iar ea a căzut prima sub linie, a intrat pe al 7-lea... Nu i-a părut rău, că nu-i ardea ei de aşa ceva. Eu trebuia să dau bac-ul la Literatura română, Limba franceză, Filozofia şi socialismul ştiinţific, Pian şi Teoria muzicii. La pian şi teoria muzicii nu aveam probleme, la limba franceză mă descurcam, iar filozofia şi socialismul ştiinţific s-au rezolvat de la sine deoarece împrumutasem limbajul de lemn al tuturor membrilor de partid din ţară, care vorbeau mult fără să spună nimic. La Literatura română ştiam cel mai bine un singur scriitor, Ion Creangă, şi mi-am ţinut pumnii să-mi cadă la bileţel acest scriitor. Şi mi-a căzut. Am luat bac-ul şi m-am înscris la concurs la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”. Tare aş fi vrut să nu fac pasul ăsta... Însuşi cuvântul “conservator” mă îngrozea. Nu avea nici o legătură cu noile curente ce apăruseră în toată lumea: rock, pop, soul şi nici nu ştiam cum aveam să-mi împart timpul între cursuri şi repetiţiile cu formaţia. Dar ca să evit discuţiile în contradictoriu cu ai mei, am devenit studentă. Altcineva s-ar fi bucurat în locul meu, dar mie-mi venea să plâng la gândul că urma să învăţ încă 4 ani într-o şcoală care iar n-avea legătură cu rock-ul!
     Studentă fiind, ai mei au răsuflat uşuraţi, n-au mai comentat repetiţiile cu formaţia şi nici prietenia mea cu Anca, de care eram nedespărţită, chiar şi la chefurile la care mergeam. În timp ce alte fete dansau şi se îndrăgosteau, noi stăteam cu urechile pâlnie în difuzorul magnetofonului încercând să desluşim modalităţile de interpretare ale formaţiilor în vogă. Era tare încrâncenată şi plină de speranţă în a reuşi cu formaţia noastră. Aşa în 3 cum eram, ţinea morţiş că o să iasă. Pe vară n-am cântat deloc. Trupele erau plecate la mare şi nu erau concerte, deci am luat şi noi vacanţă... Eu şi Anca ne-am hotărât să plecăm amândouă la mare, ca să vedem cum e treaba cu cântarea şi cu discotecile. Iată ce am scris în “Jurnalul meu”:
      Era în seara zilei de 25 iulie ’71...
     Eu eram la tine acasă şi tu ai primit un tel. de la Dan Mitrea, ca să te întrebe dacă nu vrei să mergi la mare, la camping “Perla”, că era ieftin un cort de închiriat, numai 10 lei pe zi. Tu ai zis că da, dar numai cu mine şi nu ai destui bani şi de distracţii, şi de închiriat cort. De fapt n-aveai nici un ban, dar sperai să-ţi dea maică-ta. Dan a zis că ne dă el cortul lui, iar el va sta în gazdă. Atunci ai hotărât să plecăm a doua zi şi te-a auzit maică-ta din bucătărie. A început să ţipe că nu se poate, dar în acelaşi timp te întreba ce-ţi trebuie pentru drum. Ştiu că ţi-a dat 300 de lei. Eu n-am avut probleme cu ai mei, care încă nu ieşiseră din euforia că eram studentă - mi-au dat şi mie 300 de lei. A doua zi aveam tren spre Constanţa, la 11.30. În gară ne mai întâlniserăm cu nişte băieţi din gaşca noastră: Andrei Cioroiu, Michele, Mugur, Liviu, Mircea Ghizdei... N-am vrut să luăm bilet ca să economisim din bani şi am făcut “blat negru”. Ne apropiam de staţia Cernavodă şi când am văzut ca vine “naşul” din celălalt capăt al vagonului pe mine m-aţi băgat forţat într-un dulap dintre tampoane. Ce spaimă Pag. 17