7
     Chitară m-a învăţat Cornel Dogaru. Nu mai ştiu la ce trupă cânta, da' ştia bine să explice şi era "notist".
     Lidia (e-mail): El ţi-a arătat primele acorduri şi de-atunci ai început să studiezi zi şi noapte, şi nu de puţine ori te găsea maică-ta, dimineaţa, dormind cu chitara în braţe. Chiar şi prieteniile tale cu băieţii, majoritatea chitarişti, erau constructive în acest sens.
     Cu formaţia pe care o aveai atunci când te-am întâlnit nu ai cântat niciodată "live"… repetai doar în casă, la "rece" (adică fără amplificatoare), pentru că… aveai nevoie de pianistă. Nici măcar nu am stat să mă gândesc. Am acceptat şi am bătut palma. Erai pornită rău să-ţi faci trupa de fete, iar eu habar n-aveam cum va fi, dar credeam absolut tot ce-mi spuneai tu. Ce mai!... Mă cuceriseşi definitiv cu ideea ta de trupă. Erai talentată rău în a convinge oamenii.
     Toată vara aceea am alergat prin Bucureşti după o sală de repetiţie... Eram numai noi două, Jenny Iliopulos pleacase din trupă definitiv că nu ştiu ce examene avea de dat. Casele de cultură şi întreprinderile nu erau dotate cu instrumentele şi amplificatoarele de care aveam nevoie, iar noi…? Cine eram noi? Nişte fete pe care nimeni nu le lua în serios în legătură cu ceea ce voiau să facă, o trupă rock de fete. Şi totuşi, pe ultima sută de metri, am găsit o sală de repetiţii la ICSIM (Întreprinderea de Construcţii Speciale Industriale şi Montaj), cu promisiunea să le cântăm la sărbătoarea celor 10 ani de la înfiinţare. Nea Ionescu ne-a adus-o pe Mariana Alexandru la chitară.
     Ne-am apucat de repetiţii în formula:

Anca Vijan - chitară + vocal,
Adriana Iliescu - bas + vocal,
Mariana Alexandru - chitară + vocal,
Lidia Creangă - pian,
Cal de femeie - la tobe

Pag. 8